Plăcerea pe care o obţinem atunci când realizăm un lucru bun este indusă de un cocktail de neuro-chimicale, dar unul dintre acestea pare a fi în mod particular important. În mod normal asociată cu activităţi generatoare de senzaţii plăcute cum ar fi sexul şi îmbrăţişarea, legătura dintre oxitocină şi moralitate a fost descoperită în urmă cu un deceniu de Paul Zak la Claremont Graduate University din California. Experimentele sale scot la iveală, pe lângă alte lucruri, că persoanele care prezintă niveluri mai ridicate de oxitocină sunt mult mai generoase şi mai atente cu ceilalţi şi că nivelul de oxitocină creşte atunci când cineva are încredere în noi. Zak descrie oxitocina ca fiind “cheia comportamentului moral”.

Experimente implicând oi, rozătoare și oameni, au arătat că oxitocina, pe lângă faptul că este un hormon care stimulează îngrijirea puilor, mai este implicată în legăturile sociale, în cooperare, încredere și în altruism. Mai recent, neuroeconomistul și cercetătorul oxitocinei Paul Zak a mers atât de departe încât a descris hormonul ca fiind „molecula moralității“ după ce experimentele sale au arătat că o doză de hormon îi făcea pe oameni să aibă mai multă încredere atunci când vine vorba de bani.

– Oxitocina. Este o substanţă care a apărut prima oară la vertebrate acum 700 milioane ani, înainte de separarea genelor între vertebrate şi nevertebrate. Ulterior a apărut varianta sa modernă pe care o au mamiferele, inclusiv noi, oamenii. Gena care produce această substanţă se găseşte pe cromozomul 20. Oxitocina este secretată în hipotalamus şi acţionează ca neuro-transmiţător la nivelul creierului, şi ca hormon în corp. Ea se descarcă în pusee ce durează 3 minute, iar când se descarcă inhibă zonele din creier răspunzătoare de frică şi vigilenţă şi calmează sistemul nervos simpatic. De asemenea, contribuie la formarea memoriilor sociale,prin care recunoaştem persoanele familiare.

Robinetul experimental a fost deschis cu adevărat odată cu apariția tehnologiei imagisticii cerebrale, în special imagistica de rezonanță magnetică funcțională (fMRI), și de secvențierea genetică. Dr. De Dreu atribuie intensificarea activității de cercetare unui trend de a folosi biologia pentru a înțelege comportamentul uman.

Oamenii de ştiinţă şi-au luat în serios munca – au făcut analize, studii, fMRI. Le-au oferit subiecţilor imagini ale celor iubiţi şi le-au cerut să-i evoce, chiar să-şi autoinducă stări erotice şi uneori să se autoerotizeze având în minte fiinţa iubită pentru a atinge stări de orgasm pe care le-au scanat prin rezonanţă magnetică.  Au constatat că, începând chiar din momentul în care un îndrăgostit evocă fiinţa iubită, acea parte din creierul său responsabilă cu gândirea raţională, logică şi deductivă încetează să funcţioneze. Scanarea arată activitate minimă în zona cortexului, corespunzătoare acestor centri neuronali, iar ceea ce rămâne luminos pe ecran şi indică activitate este centrul plăcerii aflat la nivelul cerebelului.