Liberul arbitru este definit ca fiind capacitatea omului de a exercita controlul conştient şi independent asupra deciziilor, acţiunilor ori alegerilor sale. Probabil că principalul argument pro liber arbitru este acela că fiecare dintre noi are puternicul sentiment că-şi controlează viaţa.

Creierul (biologic) nu trebuie separat de conștiință. Sistemele biologice se supun legilor naturii;
Activitatea neuronală este determinată de cele trei forţe: zestrea genetică, istoria personală şi un grad de hazard;
Conştiinţa este doar o reflectare a activităţii neuronale, un produs al acesteia, liberul-arbitru este doar un construct filozofic ce nu mai rezistă analizei moderne. Aşa cum şi alte concepte străvechi (suflet, spirit, minte „carteziană”) şi-au pierdut din consistenţă odată cu evoluţia ştiinţei, deşi unii încă mai folosesc aceste cuvinte devenite metafore, probabil că a venit timpul ca şi acest concept al liberului-arbitru să cedeze teren definitiv în faţa evidenţelor oferite de cercetările din biologie şi neurologie.

Libertatea de alegere” este de fapt produsul complexităţii fiinţei umane. Astfel, oamenii pot transforma o serie de date de intrare într-un număr foarte mare de rezultate la fel ca o mașină. Termenul de «liber arbitru» se referă la această complexitate.
Majoritatea deciziilor oamenilor sunt generate de partea inconştientă a creierului asupra căruia conştiinţa poate aplica o decizie de veto. In cazul în care datele de intrare ce formează imaginea în subconștient sunt insuficiente ori false , conștiința va acționa poate eronat având 50% șanse sa aleagă răspunsul corect –> da sau nu.

Libertatea e doar o iluzie, sau mai bine spus o utopie. Întotdeauna esti conditionat in decizii de anumiți factori de care ești sau nu conștient. In aceste condiții e clar ca ești determinat sa ai o anumita conduita.

Iluzia liberului arbitru este necesară pentru o bună funcţionare a societăţii. Adică: Credinţa în liberul arbitru conduce oamenii spre un comportament mai degrabă moral. În societăţile în care indivizii cred în liberul arbitru se observă o mai mare aderenţă la coduri de comportament ce stimulează o viaţă sănătoasă, bogată şi fericită, astfel că această credinţă este una adaptivă.